Games Database- aplicatii android , cel mai mare blog de jocuri android, apk jocuri, aplicatii android, apk aplicati din Romania
Jocuri Android Gratis

Acţiune în constatarea nulităţii absolute a clauzei abuzive

0

Acţiune în constatarea nulităţii absolute avocat cluj napoca a clauzei abuzive stipulate în convenţia de credit. Obligarea instituţiei de credit la restituirea sumei reprezentând diferenţa de dobândă menţionată în convenţia de credit şi dobânda percepută ulterior şi majorată în mod unilateral. Obligarea instituţiei de credit de a efectua avocat cluj toate demersurile la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare pentru radierea oricăror menţiuni comunicate cu privire la întârzieri la plată/alte incidente generate de neplata sumelor a căror restituire se solicită şi/sau neplata penalităţilor. Motivul majorării ratei dobânzii

1. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care oferă clientului posibilitatea să ştie de la început că, dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că, dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Motivul unei „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.

Şi în cazul în care clauza ar fi fost considerată ca fiind legală, pârâta ar fi trebuit să facă, în condiţiile art. 1169 C. civ. 1864 şi art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ., dovada inter- venirii pe piaţa monetară a unor schimbări, care să fie apreciate de instanţă ca fiind semnificative, iar susţinerea sa privind notorietatea majorării costurilor de refinanţare nu constituie o dovadă suficientă în acest sens. Nici faptul că majorarea ratei dobânzii a fost notificată reclamanţilor nu are nicio relevantă în cauză.
Totodată, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul.

2. în mod nejustificat, reclamanţii au fost înscrişi în baza de date a Biroului de Credit cu aceste debite, astfel că se justifică obligarea pârâtei să efectueze demersurile necesare în vederea rectificării menţiunilor privind pe reclamanţi la Biroul de Credit şi Centrala Riscurilor Bancare în raport de dispoziţiile hotărârii.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 6444 din 9 iunie 2011,
irevocabilă prin respingerea recursului, nepublicată


0

Petenta SC C. România SRL Câmpina (fostă PCC S. şi fostă S. SA) a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 50.000 lei, depusă în dosarul de apel al Curţii de Apel Piteşti şi restituirea exemplarului original al recipisei nr. 14/253360101 din 11 martie 2005. În motivare s-a arătat că decizia nr. 100/A/C pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 29 iunie 2005 a rămas irevocabilă prin decizia nr. 179 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 19 ianuarie 2006, aşa încât nu se mai impune reţinerea cauţiunii. Prin decizia nr. 815/2010, Tribunalul Vâlcea şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că această din urmă instanţă a dispus plata cauţiunii, aşa încât tot ea este cea care hotărăşte asupra ei. Prin încheierea nr. 19/A-CC din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca prescrisă cererea formulată de petenta SC C. România SRL în contradictoriu cu SC D.S.P. SA privind restituirea cauţiunii în sumă de 50.000 lei depusă cu recipisa nr. 14/1253360101 din 11 martie 2005. Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut următoarele: Cu ocazia soluţionării apelului formulat de SC D.S.P. SA şi de SC S. SA Câmpina (fostă PCC S., actuală SC C. România SA) împotriva sentinţei nr. 1150/C/2004 a Tribunalului Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti a dispus pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării obligaţia de achitare a unei cauţiuni de 50.000 lei. Soluţionând calea ordinară de atac, curtea a pronunţat decizia nr. 100/A/C/2005, prin care nu s-a dispus restituirea cauţiunii, decizie rămasă irevocabilă prin decizia nr. 179 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 19 ianuarie 2006. Potrivit art. 7231 alin. ultim C. pr. civ., cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care nu s-a formulat de partea adversă cerere de despăgubiri, până la împlinirea unui termen de 30 zile de la data la care prin hotărâre irevocabilă sa soluţionat fondul cauzei. Acest fond, în speţă, s-a pronunţat la 19 ianuarie 2006, moment de la care a început să curgă cele 30 de zile la care se referă textul precitat. În legătură cu natura juridică a cauţiunii s-a apreciat că, deşi ea are caracterul unei garanţii pe care partea ce solicită suspendarea de executare la cererea instanţei o constituie pentru dezdăunarea părţii ce poate fi prejudiciată prin această întârziere şi deci nu se pierde proprietatea asupra ei, sunt totuşi aplicabile dispoziţiile art. 23 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit alin. (1) din acest text de lege “dreptul la acţiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, credit şi economie sau la orice alte organizaţii socialiste pe seama statului ori a organizaţiilor de stat, se prescrie în termen de 3 ani de la data consemnării sau depunerii. (...) Trecând peste redactarea privind organizaţiile socialiste şi reţinând pronunţarea Curţii Constituţionale asupra acestui aspect, s-a apreciat că prin sintagma “pe seama statului” trebuie să se înţeleagă nu consemnarea în favoarea statului, ci doar în detenţia statului, situaţie în care s-a aflat cauţiunea de 50.000 lei. Cum, în cauză au trecut mai mult de 3 ani de la data la care potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă termenul de a cere restituirea cauţiunii s-a apreciat că pretenţiile formulate şi care fac obiectul prezentei solicitări sunt tardive.


http://aowdbbs.snail.com/en/viewtopic.php?f=10&t=3481