Assassin's Creed -Review

Download For Free de aici

Assassin's Creed...De mult trebuia sa scriu un review despre CEL MAI ASTEPTAT JOC AL INCEPUTULUI DE AN :))(lansat in apr-08-2008)
Intr-o industrie saturata de jocuri de toate tipurile si de toate felurile...multe dintre ele de calitate indoielnica si facute in graba...Ubisoft , Compania Nr1 in materie de Jocuri in momentul de fata in raportul calitate-pret...scoate pe piata un nou Brand cu care sa-i usureze de bani(in sens bun) pe jucatorii din intreaga lume...Assassin's Creed....
Nu poti sa nu te zgudui la auzul acestui nume...care te face parca sa ...te gandesti la ceva MARE...COLOSAL...poate o agentie de asasini ???Numai numele te face sa fi curios si iti provoaca o oarecare stare de mister...
Trebuie sa recunosc ca jocul face parte din acele jocuri pe care chiar le-as cumpara(impreuna cu COD4,Gears Of War etc) si pe care nu le-as downloada de pe Isohunt,pur si simplu deoarece sunt niste jocuri la care s-a muncit enorm si care iti ofera un sentiment de satisfactie + recunostinta pentru Creatori...(Buy the originals,originals are better).
Altair este un asasin care a trăit aparent în vremea celei de-a treia Cruciade...Inceputul poate va va captiva(pe mine m-a plictisit...deaia nu-l amintesc) dar va las pe voi sa vedeti despre ce este vorba...totusi vi-l recomand cu caldura...
Ideea de bază e că acţiunile lui Altair se împart în două categorii: High Profile (HP) şi Low Profile (LP). Cele din LP vă permit să vă deplasaţi discret, dând uşor la o parte oamenii din jur, mergând la pas sau simulând comportamentul călugărilor. Dacă vreţi să alergaţi, sprintaţi sau să faceţi un pic de free-running va trebui să treceţi în HP, moment în care puteţi considera că sunteţi un pom de Crăciun pe care scrie „FYI, sunt un asasin”. Cele mai importante acţiuni în LP sunt Blend, care vă face practic invizibil în faţa soldaţilor, şi Gently Push, ca să nu spargeţi diverse oale, ulcele sau cutii, lucru care vă poate scoate din anonimat.Mai sunt însă şi alte elemente de care teoretic ar trebui să ţineţi cont, cum ar fi faptul că soldaţii care patrulează pe străzi sau cei care sunt suspicioşi nu pot fi daţi uşor la o parte cu mâna deoarece vă vor recunoaşte imediat, spre deosebire de cei staţionari, care de obicei nu sunt la fel de alerţi. Am zis teoretic deoarece regula de mai sus de exemplu nu este valabilă întotdeauna. Eu am avut surpriza să constat că pot alerga în cercuri în jurul unei patrule de cruciaţi iar aceştia să-şi vadă liniştiţi de drum fără să mă bage în seamă.Armele pe care Altair la dispoziţie sunt patru la număr: cuţite pe post de shuriken, o sabie scurtă, una normală, şi faimosul cuţit retractabil de pe mâna stângă, a cărui folosire diferă în funcţie de „profilul” ales: în Low Profile vă puteţi apropia de ţintă pentru a o asasina discret (de obicei din spate) şi pleca de la locul faptei fără să vă ştie cineva, în timp ce în High-profile vă veţi repezi direct în gâtul sărmanului om pentru a-i curma zilele. Pentru atacuri la distanţă veţi avea la dispoziţie un număr limitat de cuţite (care creşte pe măsură ce redobândiţi rangurile pierdute), dar puteţi „împrumuta” altele de la bătăuşii care umblă fleandura prin oraşe.
Dupa ce executati un asasinat...care trebuie planuit cu umpic de strategie...ar trebui să vă gândiţi şi la cum veţi scăpa de la locul faptei, ideal fiind să eliminaţi arcaşii de pe acoperişuri pentru a fugi cât vă ţin plămânii fără să alergaţi în zig-zag, sau să salvaţi cetăţenii bruscaţi, dar teama de soldaţi va dispărea în secunda în care veţi primi înapoi abilitatea de contraatac.Cursele de urmărire sunt de altfel unele dintre cele mai antrenante momente din joc, mai ales că vi se oferă şi posibilitatea să folosiţi aşa-numitul Chase-cam pentru a vedea cum sunteţi alergaţi de jumătate din garnizoana din Acra. Pentru a ieşi cu faţa curată totuşi, trebuie să dispăreţi din câmpul de vedere al soldaţilor (fie prin free-running, fie folosind ajutorul dat de rudele cetăţenilor pe care i-aţi salvat) şi să vă ascundeţi rapid, fie că vă aruncaţi într-o căpiţă de fân, vă aşezaţi pe o bancă, vă alăturaţi unui grup de călugări sau folosiţi ca ascunzătoare „grădinile” de pe acoperişuri.

Design-ul artistic şi modul în care este construit Regatul contribuie şi ele enorm la imersiune, Assassin’s Creed având una dintre cele mai bune atmosfere realizate până acum. Pe lângă faptul că totul arată cât se poate de autentic (în anumite limite), oraşele sunt pline de viaţă, fiecare cetăţean văzându-şi de treabă până când este „bruiat” de Altair. Nu trebuie să vă aşteptaţi la comportamente complexe, fiindcă n-o să vedeţi aşa ceva, dar indiferent pe unde vă plimbaţi vor fi întotdeauna cel puţin 5-10 persoane în jurul vostru, densitatea fiind chiar mai mare în pieţele publice sau în bazaruri. Este realmente o plăcere să te plimbi în Damasc şi să auzi comercianţii cum încearcă să-şi îmbie clienţii să le cumpere produsele scoase la ofertă sau să te opreşti lângă o fântână din Acra să asculţi susurul apei şi să te uiţi pur şi simplu la lumea din jurul tău. Asta până când auzi pentru a n-a oară discursul cu „The fires of war consume the land...” şi-ţi vine din nou să iei ostatici.
Arhitectura variază şi ea foarte mult, fiecare oraş având particularităţile sale, atât vizuale cât şi de gameplay. Damasc are un stil oriental clar definit, cu covoare atârnate pe lateralele caselor, coşuri împletite, moschei cu fresce lucrate în cel mai mic detaliu şi o paletă „caldă” de culori, în timp ce Acra este mai „spartan”, culorile sunt mai reci, mai apropiate de noţiunea de fortăreaţă creştină, înăuntru fiind prezente clădiri arse şi acoperişuri distruse din cauza recentului asediu.

Coloana sonoră compusă de Jesper Kyd este şi ea absolut divină,melodia tematică a Ierusalimului fiind printre cele mai bune din câte mi-a fost dat să ascult până acum, singurul inconvenient fiind acela că e destul de scurtă pentru timpul pe care-l petreceţi în oraş. Faptul că toate vocile sunt în engleză şi prezenţa unor anacronisme este explicată destul de elegant în joc, dar sincer aş fi preferat totuşi să aud voci arabe în Damasc de exemplu. Ţinând cont însă că trăim în lumea post 9/11, decizia celor de la Ubisoft este justificată prin nevoia de a fi pe placul tuturor clienţilor, deşi în Acra de exemplu o să auziţi cruciaţi vorbind în germană sau franceză. Pe de altă parte, vocile personajelor principale sunt foarte bune, singura problemă fiind anumite schimbări ciudate de tonalitate în replicile lui Altair, care pică fix ca nuca-n perete.

Pe langa toate chestiile aste bune pe care le intalniti in joc,veti da fata in fata cu multe chestii care va vor scoate perii albi...sau poate va vor inveseli...Bugurile sunt destul de numeroase si enervante...daca dati un search pe youtube la assassins creed bugs o sa vedeti despre ce vorbesc...Jocul tinde spre o usoare linearitate care il face mai putin incitant...mai ales spre sfarsit...Jocul are destul de multe aspecte negative de care eu personal incerc sa sar...Chiar şi aşa însă, Assassin’s Creed rămâne în mod cert unul dintre cele mai bune titluri ale anului. Nu este JOCUL care multă lume probabil spera că o să fie, dar în ultimă instanţă reprezintă o bază solidă pe care Ubisoft Montreal să construiască mai departe trilogia, mai ales că acum au şi susţinerea vânzărilor extrem de bune. Pentru cele două continuări însă vor trebui să lucreze bine de tot la capitolul varietate, deoarece de pe la jumătatea poveştii încolo Assassin’s Creed îşi cam pierde din farmec din cauza repetitivităţii, cu tot cu atmosfera şi animaţiile sale de excepţie. Ce vă recomand însă călduros e să dezactivaţi GPS-ul dacă vreţi să-l jucaţi, deoarece experienţa va fi sensibil diferită, în sensul bun al cuvântului.