Mirror's Edge - Review

Cu cativa ani in urma, Electronic Arts nu a fost cunoscut ca ca o firma de jocuri care sa aiba idei inedite de care sa profite cu tehnologia care o detineau. Dar totusi, Mirror’s Edge a iesit si ne putem bucura din plin de o grafica si de un storyline pe care nu in multe jocuri le gasim.

Mirror’s Edge descrie poveste lui Faith, o „alergatoare pe acoperisuri” (runner in-game) intr-un oras fara nume, aproape lipsit de orice personalitate datorita guvernului arogant si totalitar care conduce aceasta regiune. Misiunea lui Faith este de a livra piese importante de informatie intr-o retea subterana care totusi traieste cu un minimu de libertate. Ea isi foloseste abilitatile sale acrobatice extraordinare pentru escapade, sarituri si pentru a scapa de politisti (Blues in-game). Cei ce vor juca acest joc vor afla despre sora lui Faith, Kate, care a fost acuzata de crima desi ea este nevinovata, iar Faith fiind sora ei trebuie sa ii curete aceasta reputatie.

Povestea nu este chiar asa de patrunzatoare ca si cum se zice, in schimb personajele sunt neinteresante care dau putine legaturi emotive pentru jucatori. Chiar nu ajuta deloc filmuletele dintre capitole care aduc aminte de reclamele gen Esurance care indeosebi ma impiedica sa ma bucur de ele. Norocul fiind de partea noastra, povestea nu tine prea mult. In mai putin de 6 ore aceasta se termina in timpul jocului, ceea ce tine cateva secunde in timp ce tu joci.

Multumesc lumii exterioare pentru ca este foarte interesanta, cel putin pentru o perioada. Dupa ceva timp o sa observi ca arhitectura acoperisurilor si a camerelor este foarte repetitiva, dar stilul si combinatia de culori pe care ti-o ofera ajuta sa accentueze ideea unui guvern coplesitor. Deci in timp ce stilul mediului inconjurator te ajuta sa apreciezi adevarata valoare, arhitectura spatiului in care se petrece actiunea este impinsa prea la limita pentru asteptarile din partea jocului Mirror’s Edge.

Alergand, sarind peste acoperisuri si alunecand pe sub tevi este cea mai incitanta parte din joc. Nu este nici o indoiala. Dar de ce sa nu deschizi intregul oras pentru ca jucatorii sa poate alerga liberi? Desi jocul te face sa simti ca sunt o gramada de cai de acces pentru a atinge un singur obiectiv, este total contrar. La orice miscare nepotrivita esti sanctionar. Ori te trezesti arunca de pe acoperis, ori dai fata in fata cu zece politisti sau stai o jumatate de ora intr-un singur loc ca sa iti dai seama ca trebuie sa sari pe o teava.

Jucand in rolul lui Faith, jucatorii au o schma limitata dar impresionanta din miscarea a doar trei butoane – seturi de miscari care pot fi scoase la iveala. Ea poate sa alerge pe pereti, sa se legene pe tevi, tot felul de sarituri de la inaltimi enorme si multe alte miscari gen Parkour. Nu este chiar in linie cu spiritul acestui sport, dar este similar si foarte atractiv cand gasesti o „rima” buna intre miscari si combinatii de sus, jos, alergand ori pe orizontal ori pe vertical.

Sentimentul miscarii si a sariturilor prin aer este accentuat de mici nuante de efecte pe ecran. In timpul unei sarituri pe o lungime mare, o sa ii vezi picioarele lui Faith cum se intind inainte, mainile cum i se aduna in timp ce se impinge intr-o usa si toate acestea sunt accentuate de pozitia camerei in momentul respectiv si de acel Motion Blur pe marginea ecranului. Toate acestea combinate iti produce cel mai placut sentiment de miscare si impuls pe care l-am avut de-a lungul tuturor jocurilor pe care le-am experimentat.

Desigur, Faith nu poate sa fuga tot timpul, eventual jucatorii vor avea de confruntat mici echipe de politisti si alte caractere din joc. Cum faci asta, depinde de tine. Este posibil sa nu folosesti niciodata o arma in joc ( desigur, este chiar o relizare si un premiul pentru asta) dar sansa este mare ca sa dezarmezi un inamic si sa ii foloseste arma de foc intr-un anumit punct. Singura problema este cand trebuie sa activezi modul de dezarmare corp la cor. Efectul coliziunii este oprit in acel moment iar loviturile cu pumnii si picioarele sunt foarte repetitive. Pentru a efectua o perfecta dezarmare a inamicului trebuie sa incetinesti timpul si sa astepti o sclipire a armei pentru a putea sa o smulgi din mainile inamicului. Luptele corp la corp sunt putin cam nebagate in seama, avand un sentiment de game-play 1D.

Directionand-o pe Faith in calatoria sa de sarituri este ceva ce se numeste Runner Vision ( Viziune de fugar). In esenta, sunt anumite obiecte din jurul lui Faith care au o culoare rosie. Daca vezi ceva in jurul tau ce este rosu, in afara de manusile si de pantofii lui Faith, inseamna ca acolo trebuie sa te indrepti. Singura problema este ca uneori chiar nu sti incotro sa te indrepti si cum sa ajungi la destinatie. Daca cumva ti se pare ca acest sistem Runner Vision iti este prea la indemana si poate ti prea usor, acesta poate fi oprit, iar experienta jocului va fi mult mai realista.